Emmanuel Macron și-a atins limitele „gaullo–mitterandismului“: invitarea lui Beniamin Netaniahu la
comemorarea de la Vél d’Hiv (în fapt, o chestiune franco–franceză, nu
israeliano–franceză), nefericitul amalgam între antisionism și antisemitism și
apelativul „Dragă Bibi“
(de ce oare nu i-a spus și lui Vladimir Putin „Dragă Volo“?). Timp în care dragul de Bibi se opune
oricărui acord de pace cu palestinienii aflați sub regimul de ocupație și
continuă politica de colonizare în Teritorii. Apoi,
de la Paris pleacă direct la Budapesta ca să-l întâlnească pe Viktor Orbán.
 |
| Sursa: AFP |
La rândul său, Orbán
continuă campania anti-Soros cu scopul de a-și lărgi spațiul de manevră în
politică: intern, îl deranjează pentru că Fundația și Universitatea magnatului
sunt un creuzet secularist, cu care ideologic se află în clivaj. Extern, pentru
că are permis să acționeze de la însuși Donald Trump. S-a ambalat însă atât de
tare, încât operațiunea a luat o certă tentă antisemită (a se vedea referința
la rolul politic „strălucit“ jucat de Horthy și afișele cu Soros ce par desprinse
din caricatura gen „Der Stürmer“) și care, pe bună dreptate, l-au speriat pe ambasadorul israelian la
Budapesta.
Acestuia din urmă i s-a spus însă „la loc comanda“: a fost momentul în care între Netaniahu
și Orbán s-a realizat o convergență de interese care are ca nucleu politic
central islamofobia (a unia față cu palestinienii, a celuilalt față cu
refugiații). Faptul este însă explicabil, căci o bună parte dintre cei mai
înfocați proisraelieni sunt antisemiți sadea, situație valabilă în Europa ca și
în SUA. Al doilea element, și acesta este decisiv pentru trimiterea
ambasadorului la culcare: Bibi are nevoie de Orby (și de întreg grupul
Vișegrad) pentru a se opune instituțiilor UE, deranjate de politica sa brutală
în Teritoriile Ocupate, și nu pentru că aceste instituții ar face nemaipomenite
fapte de vitejie pe tărâmul apărării palestinienilor persecutați, ci pentru a
le reduce complet la tăcere.
Astfel, cei care instrumentalizează lupta împotriva
antisemitismului s-au aliat cu antisemiții.
Ce mai e nou pe la noi?
Odată cu alianța israeliano–ungară (și
israeliano–vișegradiană) a murit și ideea unui Centru regional pentru
combaterea antisemitismului, proiectat în genere pentru Europa de Est, dar
orientat în principal împotriva politicilor memoriei din Ungaria.
În concluzie, nici la holocaustism nu suntem primii pe
clasă în Europa de Est, deși avem o instituție unică nu doar în Europa, ci în
lume, care asemenei unei fabrici trebuie alimentată cu ceva. Așa că i s-a dat
voie să mai vâneze ceva plăcuțe, denumiri de licee și statui de „fasciști“. Dar nu prea multe, ci așa, ca să împăcăm
capra israeliano–americană cu varza memoriei și istoriei. Pentru că,
vorba-ceea: precum în orwelliana Oceanie, și acțiunea și reacțiunea emană de la
același centru...
București, 25 iulie 2017.
